CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 498 / 2016

Dosar nr. 421 / 2016

 

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind statutul personalului feroviar

 

Analizând propunerea legislativă statutul personalului feroviar, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B205 din 20.04.2016,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare statutul personalului feroviar, urmărindu-se instituirea unor dispoziții speciale pentru personalul din acest sector de activitate.

Prin obiectul său de reglementare, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.p)  din Constituția României, republicată, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Întrucât propunerea legislativă are implicații asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit prevederilor art.111 alin.(1) din Constituția României, republicată, este necesar să se solicite punctul de vedere al Guvernului.

Totodată, sunt incidente prevederile art.15 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, fiind obligatoriu ca în cuprinsul propunerii legislative să se prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea sporului de cheltuieli bugetare.

3. Deși în Expunerea de motive se subliniază caracterul special al prezentei propuneri, din textul propriu-zis al acesteia nu reiese decât implicit intenția inițiatorilor, fără a se preciza de la ce act/acte normativ/e se va deroga.

Precizăm că potrivit art.13 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, proiectul de act normativ necesitând a fi corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel, cu care se află în conexiune.

Pe de altă parte, analizând soluțiile normative preconizate, se constată că un număr redus de articole au caracter de normă specială, cele mai multe dintre textele care ar urma să reglementeze raporturile de muncă (încadrare, încetare, abateri și sancțiuni) doar reluând dispoziții ale Legii nr.53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. 

În acest mod sunt încălcate prevederile art.16 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, în procesul de legiferare, este interzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative, pentru sublinierea unor conexiuni legislative utilizându-se norma de trimitere.

De asemenea, nu sunt respectate nici dispozițiile art.15 alin.(3) care prevede că se poate institui o reglementare derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie.

4. Apreciem că cea mai mare parte a dispozițiilor prezentei propuneri nu trebuie să se regăsească într-un act normativ, acestea având natura clauzelor contractului colectiv de muncă sau a dispozițiilor  regulamentului intern al cărui conținut minimal este prevăzut la art.242 din Codul muncii: „Regulamentul intern cuprinde cel puțin următoarele categorii de dispoziții:

a) reguli privind protecția, igiena și securitatea în muncă în cadrul unității;

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnității;

c) drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților;

d) procedura de soluționare a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților;

e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

f) abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile;

g) reguli referitoare la procedura disciplinară;

h) modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;

i) criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților”.

5. Sub aspectul respectării normelor de tehnică legislativă, în privința redactării, semnalăm că propunerea legislativă prezintă mai multe deficiențe, utilizând exprimări inadecvate sau neactualizate - art.2, art.3, art.42 alin.(3) - , soluții insuficient conturate - art.10 alin.(2) lit.a), art.12 alin.(1), art.23 alin.(4) -, formulări incorecte gramatical, precum și exprimări improprii sau neclare, dintre care exemplificăm:

a) la art.1 lit.c) – „condițiile … de abateri și sancțiuni”;

b) la art.3, cuvintele „cât și” în locul cărora trebuia folosită  locuțiunea conjuncțional㠄precum și”;

c) la art.9  - „recrutarea … se face din rândul persoanelor …”, „formare … realizată prin școli”;

d) la art.10 alin.(2) – „să îndeplineas, cumulativ”;

e) la art.24 alin.(1) lit.i) – „efectuarea în timpul programului a unor lucruri” și la lit.o) „neaducerea la cunoștința șefilor ierarhici asupra deficiențelor”.

6. Din aceste motive, sugerăm revederea în ansamblu și în detaliu a soluțiilor propuse, atât din punctul de vedere al redactării, cât și al stabilirii conexiunilor cu normele generale incidente, în special cu cele cuprinse în Codul muncii și în Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

7. Ca observație generală, numerotarea capitolelor se va realiza cu litere romane, potrivit uzanțelor în redactarea actelor normative.

8. Precizăm că potrivit art.52 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile generale din debutul propunerii ar trebui să orienteze întregul act normativ și să stabilească scopul și principiile acestuia.

Pentru respectarea stilului normativ, art.1 ar fi trebuit să debuteze astfel: „Prezenta lege reglementează statutul personalului feroviar …”.

În altă ordine de idei, în cadrul dispozițiilor generale, la art.2-4 este explicat sensul unor expresii, iar la art.5-7 se regăsesc drepturi și obligații ale personalului feroviar (care beneficiază de capitole distincte).

 Definirea unor termeni sau expresii trebuie realizată în cadrul unui singur articol care să cuprindă și definițiile de la art.2-4 și art.16 cu următorul text pentru partea introductivă:

„În sensul prezentului statut, termenii și expresiile de mai jos, au următoarele semnificații:”.

Prin urmare, este necesară revederea integrală a capitolului I.

9. La art.2, pentru o exprimare adecvată, termenul „înfăptuirea” trebuie înlocuit prin termenul „realizarea”.

10. La art.3, având în vedere prevederile art.77 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, este necesar ca expresia „societăți comerciale” să fie înlocuită cu formularea „societățile reglementate de Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

11. La art.4 alin.(1), este necesară revederea textului deoarece termenul „personal” este un substantiv colectiv (cu sens de plural) și nu poate fi definit prin substantivul la numărul singular „persoană”.

La alin.(2) lit.a) este folosită expresia „personal muncitor”, fără a exista o accepție generală legală a acesteia sau o definiție în prezenta propunere.

De altfel, pentru evitarea dubiilor în interpretare, toate expresiile enumerate la alin.(2) ar trebuit să fie definite în cadrul articolului destinat explicării sensului unor termeni și expresii.

12. La art.6, este necesară revederea textului în privința sintagmei „disciplină bazată pe necesitatea îndeplinirii îndatoririlor”.

În plus, precizăm că substantivele „îndatoriri” și „obligații” sunt sinonime.

13. La art.10 alin.(2) lit.a) este necesară revederea textului deoarece nu se stabilește nici măcar prin trimitere care este accepțiunea termenului „cetățean străin cu certificat de înregistrare” și nu se precizează dispozițiile legale care reglementează eliberarea certificatului de înregistrare.

Precizăm că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioade de ședere în România care depășesc trei luni, cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene are obligația de a solicita eliberarea unui certificat de înregistrare, iar membrul de familie, resortisant al unor stat terț, a unei cărți de rezidență.

Totodată, precizăm că potrivit art.2 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, străin este persoana care nu are cetățenia română, cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ori cetățenia Confederației Elvețiene. Străinul are obligația de a solicita eliberarea unui permis de ședere, a unui permis unic sau  a unui permis de ședere în scop de detașare, după caz.

La lit.c), pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, sintagma „conform Codului Muncii” va fi înlocuită cu sintagma „potrivit Legii nr.53/2003 –Codul muncii, republicată, cu modificările și completările  ulterioare”. Facem precizarea că referirile ulterioare la acest act normativ se vor realiza fără menționarea titlului, ci doar a evenimentelor legislative suferite.

14. La art.12 alin.(1), textul are caracter declarativ, necuprinzând nicio soluție normativă concretă referitoare la promovare sau la dezvoltarea carierei profesionale, iar expresia „evoluția în cariera profesional㔠este improprie terminologiei dreptului muncii.

Tot caracter declarativ au și textele de la art.6, 8, 18,19 și 44, locul acestora fiind într-un regulament intern, nu într-un act normativ.

La alin.(2) al art.12, nu se precizează dacă perioada de probă, în ambele cazuri, se stabilește pentru un anumit număr de zile calendaristice, iar referitor la expresia „încadrarea va fi definitiv㔠nu este clar care vor fi consecințele acestei încadrări.

15. La art.14 alin.(1), este necesară marcarea elementelor enumerării în ordinea firească, „ș), t), ț), u) și v)” în loc de „t), u),v), w) și x) ”.

Totodată, toate elementele enumerării ar trebui să debuteze după modelele: „Personalul feroviar are următoarele drepturi:

a) primească … sau

b) dreptul la …”.

La lit.g), pentru o corectă exprimare, expresia „de călătorie gratuit㔠se va reda la plural, „de călătorii gratuite”.

Totodată, precizăm că se trimite la un act normativ, fără a fi precizat titlul acestuia și evenimentele suferite după intrarea în vigoare: „Ordonanța Guvernului nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare”. Referirile ulterioare la acest act normativ se vor realiza fără menționarea titlului, ci doar a evenimentelor legislative suferite.

La lit.n), este necesară folosirea limbajului consacrat în dreptul muncii (a se vedea art.42 din Codul muncii), textul urmând să debuteze astfel: „în situațiile de modificare a locului muncii, salariatul …”

La lit.r), pentru claritate, propunem reformularea părții finale astfel: „cu condiția ca unitatea feroviară să dispună de resurse financiare prevăzute în buget cu acest scop”.

Textele redate la lit.u), v) și x) nefiind formulate ca drepturi trebuie revăzute.

La alin.(2), pentru evitarea dubiilor în interpretare, este necesară reformularea tezei a doua, neînțelegându-se din ce moment și ce prevederi legale se vor aplica în privința altor drepturi ale personalului feroviar.

16. La art.17, pentru o corectă exprimare, partea introductivă trebuie redată astfel: „Personalul feroviar are următoarele obligații:”.  

La lit.m), pe de o parte, nu se înțelege ce obligație este vizată, iar pe de altă parte, dacă nu derogă de la Codul muncii, dispoziția este inutilă.

17. La art.19, propunem revederea expresiei „cu publicul/clienții”, pentru clarificarea intenției inițiatorului.

18. La art.21 se folosește fără explicitare abrevierea „CCM”.

19. Referitor la Capitolul VI, semnalăm că acesta cuprinde un singur articol, nerespectându-se dispozițiile Legii nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare privind sistematizarea conținutului actului normativ.

20. La art.23 alin.(3), pentru o corectă exprimare, partea introductivă trebuie reformulată astfel: „Rezultate excepționale sunt considerate:”.

La lit.d), formularea este ambiguă și foarte largă, fiind necesară specificarea realizărilor avute în vedere.

La alin.(4) trebuie precizat ce ministru va aproba ordinul menționat.

21. La art.24 alin.(1) lit.c), sustragerea sau înstrăinarea de bunuri și valori aparținând unității sunt calificate abateri disciplinare, deși acestea au natura unor infracțiuni. Este necesară reconsiderarea textului.

La alin.(2) trebuie realizat acordul gramatical corect, sub forma „săvârșirea în mod repetat a celorlalte”.

22. La art.25, semnalăm că textul alin.(1), cu excepția lit.c), reia prevederile art.248 din Codul muncii, iar la lit.c), termenul „disciplinar㔠este superfluu, dat fiind că retrogradarea prevăzută este o sancțiune disciplinară. Ultima observație este valabilă, în mod corespunzător și pentru lit.f).

De asemenea, precizăm că alin.(2) și (3) reiau prevederile art.248 alin.(3) și art.249 din Codul muncii.

23. La art.26, textul trebuie reformulat deoarece compilează dispozițiile cuprinse la art.251 din Codul muncii și pe cele ale art.51 din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi aprobat prin Decretul nr.360/1976, fiind necesar a fi reținute doar soluțiile care nu sunt deja prevăzute în Codul muncii.

24. Semnalăm că textele de la art.27 și 28 reiau integral art.250 și 252 din Codul muncii, generând paralelism legislativ.

În plus, la art.28 alin.(2) lit.c), trimiterea la art.30 este incorectă.

25.  La art.29, întrucât raportul de muncă se stabilește între o unitate feroviară și o persoană, este necesară reformularea părții introductive.

La lit.a), textul este incomplet, deoarece nu se precizează nici aici și nici în texte subsecvente care sunt cazurile de încetare de drept a raporturilor de muncă.

26. La art.30 este necesară revederea tezei I a alin.(2), prin schimbarea topicii („Personalul feroviar se poate pensiona la cerere”), iar a tezei a doua, prin clarificarea drepturilor care nu vor fi afectate.

La alin.(3), este necesară reconsiderarea soluției, atât din punctul de vedere al topicii, cât și al preciziei trimiterii, urmând a fi identificat actul normativ vizat.

Textul de la alin.(4) este inutil, deoarece doar trimite la legislația în vigoare, fără să a introduce o soluție normativă diferită, motiv pentru care propunem a fi eliminat. Drept consecință se va elimina și textul de la art.36.

27. La art.35, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, este necesară precizarea actului/actelor normativ/e vizat/e.

28. Referitor la art.37, precizăm că, pe de o parte, acesta trimite în partea introductivă la prevederi subsecvente, ceea ce este contrar normelor de tehnică legislativă, iar, pe de altă parte, textul acestuia și cele de la art.39-42 nu sunt concordante, neînțelegându-se de ce drepturi vor beneficia persoanele prevăzute la at.37.

29. La art.38 este necesară revederea trimiterii la art.30 alin.(4), text pe care l-am propus spre eliminare.

30. Întrucât textul art.39 nu derogă de la legislația în domeniu în vigoare, iar pentru stabilirea cuantumului indemnizației de însoțitor trimite de o manieră imprecisă la „cuantumul stabilit în sistemul de pensii publice”, este necesară fie reconsiderarea, fie eliminarea acestuia (este de preferat a doua variantă).

31. De o manieră imprecisă este redactat și textul art.40 în privința normelor aplicabile, fiind necesară reformularea acestuia.

32. La art.41 alin.(1), este necesar a se clarifica semnificația sintagmei „de prevederile prezentei legi”, adică de ce drepturi vor beneficia persoanele vizate, „fără a se ține cont de vârsta și vechimea în muncă ale acestuia”.

Precizăm că pentru cazurile în care survine incapacitatea permanentă de muncă, o persoană poate beneficia de pensia de invaliditate prevăzută de Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și de una sau mai multe indemnizații, după caz, prevăzute în Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La alin.(2), textul trebuie revăzut, deoarece la alin.(1) nu se prevede un mod de stabilire a pensiei de serviciu.

Reiterăm observațiile pentru art.42 alin.(1) și (2).

33. La art.42 alin.(3), întrucât în sistemul noului Cod de procedură civilă nu mai există noțiunea de „hotărâre irevocabilă”, sintagma „hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile” va fi înlocuită cu sintagma „hotărârilor judecătorești definitive”.

34. La art.44, precizăm că prezentul statut care se dorește a fi adoptat ca lege, ca orice act normativ, nu trebuie adus, în mod special, la cunoștința personalului, deoarece nemo censetur ignorare legem.

35. La art.45, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, sintagma „orice alte dispoziții contrare se abrog㔠 trebuie înlocuită cu precizarea expresă a prevederilor legale avute în vedere spre abrogare.

36. În final trebuie introdus un text cuprinzând o normă de complinire cu dispozițiile Codului muncii, ale Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și cu orice alte dispoziții legale, în măsura în care nu contravin prezentului proiect.

 

PREȘEDINTE

 

dr. Dragoș ILIESCU

 

București

Nr.